luni, 11 decembrie 2017

Luna cu halo

Aripi de îngeri, fulgi din aripile lor,
Cad plutind ușor, peste-acest Pămînt,
Ne-acoperă, cu dezvelirea trupurilor,
Cu șoapte ca mîngîierea unui gînd.

E iarnă, iubito, e iarnă și-i cald,
Un foc năpraznic arde în noi,
Cu flacără moale ca un fald,
Sîntem unul, împletit din doi.

Cu aripi de înger ne-nvelim,
În noaptea asta ne-ntîmplată.
Ne stingem, murim și-nviem
Într-o viață cum n-a fost vreodată.

Nimic nu tulbură căderea lină
A lumii cerurilor de dincolo.
Nici gheața nu poate să ne țină
Să fugim spre luna cu halo.

N-am fost, să fim nu e modru,
Doar îngerii cu moartea lor
Ne-ngroapă în moale cadru,
Dincolo de valea suspinelor.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu